Te iubesc cum iubesc vântul pe arșiță și ploaia ca să mă răcoresc,

Te iubesc cum iubesc cerul, fericită că mai am o clipă să-l privesc.

Te iubesc cum nu credeam că se mai poate, cu o putere ireală,

Te iubesc cum iubesc gândul, fugar, pribeag, cu dor și amareală.

Te iubesc de când îmi deschid ochii, din zori, tu să apari aș vrea,

Te iubesc și dacă somnul mă amuțește, m-alungă departe de lumea ta.

Te iubesc și mare-i chinul că m-ai lăsat ruină, pierdută-n disperare,

Te iubesc chiar dacă puterile mă lasă să mă usuc de ultima-mi suflare.

Te iubesc cu toată ființa și sufăr crunt, nu pot eu inimii să-i zic,

Te iubesc cum n-am știut că am putere, dar nu mai am nimic.

Te iubesc în șoaptă, urlând, în agonie, cu dorința ca focul de-arzătoare,

Te iubesc… cu inima-mpietrită, te rog, întoarce-te, găsește îndurare!

No Comments

Leave a Comment