Adie vântul dinspre sud… dar tu nu ești…

Este un vânt călduț, ce fugărește norii negricioși,

Este un vânt ce-mi poartă gânduri și ochii friguroși

Pe unde-n van, pierdut tu pribegești.

O nouă zi de-amărăciune… tu tot nu ești…

E-o zi în care m-am trezit cu amintirea zilelor senine

După o noapte plină cu vise în care venit-ai tu la mine

Și-atât de tandru spuneai că mă iubești.

Îți simt suflarea trasărindă… dar tot nu ești…

Respiri încet, eu mă cutremur toată, cu inima zdrobită.

Am ochii goi și triști, mă uit în zare, privirea-mi rătăcită

Te caută-n zadar, nu vrei să mă găsești.

Îți scriu ce simt… tu tot nu ești…

Aș da orice să fii, să mă cuprinzi în brațe calde, iubitoare,

Să mă săruți, să mă lipesc de trupul tău, atât de doritoare,

Aș vrea să vii, de toate să-mi vorbești.

User Comments ( 2 )

  • Ema

    Atât de mult sentiment în câteva rânduri… O poezie care reușește să cutremure si cel mai pietrificat suflet! Minunat!

    • Angi

      Mulțumesc frumos, Ema, mă bucur că am trezit atâta emoție în sufletul tău :).

Leave a Comment